Batalia se da aici si acum, pe frontul de lupta al Pamantului. Este un razboi al naibii de nenorocit! Inamicii trebuiesc storsi in mod complet de vortexul lor de energie psihica si distrusi! HAIL

Lumanari Negre - OFERTA - 4 bucati cu 10 Lei, viziteaza Magazinul Vrajitoresc! Meniul este sus.

duminică, 20 mai 2018

Poem alfabetic

Am să scriu doar pentru voi

Bineînțeles pe ceva foi

Cât de bine o să pot

Dacă nu e cu deranj, chiar tot

Este zi și îmi convine

Fiecare scrie liber ce îi vine

Gică vrea la microfon

Hai să îl aplaudăm în cor

Iară Pica vrea solistă

Jane, tu la noapte vei dormi pe prispă

K1 în direct se emite la TV-u

Las că nu vă papă nici un leu

Mâine-n ziare o să scrie

Nimeni nu a câștigat la loterie

Ouă, lapte, brânză

Preferați o viață cam distinsă

Râdeți tot mereu, vă îndopați

Și de sănătate, aleluia ... o uitați

Tu cel care îmi citești poemul

Umblă vorba că ești călător cu trenul

Vrei acțiune, vrei de toate

Xena, haide fata mea și mângâie-l nițel pe spate

Yo, cam multe v-am tot scris

Ziceți voi, nu sunt artist?


Share:

sâmbătă, 19 mai 2018

Un graffiti periculos

Plimbărica pe ziua de azi se sfârșise. Hotărâsem totuși ca în drum spre casă, să trec prin centrul vechi pentru a bea rapid o bericică la halbă. Zis și făcut. Am sorbit-o cu mare poftă după care am luat-o din loc. Mergeam agale, relaxat pe străduța cu pavaj din piatră, o stradă foarte veche pe care edilii orașului hotărâseră să o păstreze exact așa cum fusese inițial construită, tocmai pentru a reflecta vremurile de altă dată. Vremuri, care daca e să mă întrebați pe mine, erau foarte înfloritoare.

Astăzi în centrul vechi sunt foarte mulți oameni și o aglomerație de nedescris, de obicei nu este chiar așa. Treceam pe lânga ei nepăsător, din când în când aruncând câte o privire la vre-o gagicuță mai răsărită. În schimb toți își vedeau de treburile lor, păreau foarte impresionați sau concentrați pe chestii de care eu sincer sunt sătul.

Am mers ce am mers și la un moment dat am surprins o lumină stranie ce ieșea și imediat la scurt timp reintra la loc într-o alee foarte îngustă. O alee pe care nu o mai văzusem sau probabil că nu știam de existența ei până acum câteva secunde în urmă. Vedeam totuși cum oamenii trec pe lângă aceasta fără ca măcar să o sesizeze și ce m-a surprins, poate chiar m-a șocat era faptul că luminița respectivă părea ca și cum ar ieși special uitându-se după cineva anume, parcă așteptându-l.

Când ajung în dreptul aleii luminița se oprește în loc. Pare a fi o lumină vie, asemeni unei ființe. "Măh ce dracului, o iau razna?" Să fi pus aia ceva ierburi în berea ce tocmai o băusem? Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, nimeni nu vede ceea ce observ eu? Îi privesc și nici unul nu sesizează la ce mă holbez. Unii cetățeni stau liniștiți la mese savurând băuturi și parca nici pe mine nu m-ar observa careva. "Măh să fie!". Acum că mi-am reîntors privirea către luminită, se pare că aceasta deja a dispărut lăsând a se întrezări ceva în capătul aleii. Mijesc ochii, ce poate fi aia? Parcă un pic simțindu-mă vrăjit, îmi doresc foarte mult și vreau să văd mai deaproape ceea ce zace acolo, așa că ... pășesc nu prea grăbit și iată-mă acum aflâdu-mă la adăpostul umbrei ce predomină aleea. Fac câțiva pași spre înainte, micuți ce-i drept și deja un mare graffiti începe a se contura în fața ochilor mei. Aleea este extrem de îngustă zidurile despărțitoare ale acesteia aflându-se la circa 34 cm de mine. Mi-am întors privirea înapoi. Centrul vechi, oamenii, clădirile, strada pavată și restul sunt tot acolo, nu s-au evaporat. Mă speriasem ca nu cumva să fii dispărut ca prin ceață. Deci totul este perfect normal în urma mea. "Ok, haide atunci ... vreau să ajung mai aproape de acest graffiti, vreau să-l studiez mai bine". Este un graffiti 3D frățioare ... ai de mine și de mine, așa ceva?

Mă apropiam tot mai fascinat de minunea aflată în fața ochilor mei. Atmosfera începând a deveni din ce în ce mai răcoroasă cu fiecare pas pe care îl făceam. Simțeam cum ceva parca mă teleghida și mă ducea fix către acesta. Nu mai puteam să mă întorc, deși acum sincer îmi doream acest lucru. Mușchii, corpul, eu, picioarele mele nu mai răspundeau comenzilor mentale ce le dădeam. Simțind asta, am vrut să urlu, să strig după ajutor ... dar nu puteam. Graffiti-ul a prins viață și a început a se roti ușor, acesta schimbâdu-și deja forma. Aveam în fața ochilor acum un fel de ușă cu clanță. Am văzut cum se deschide singură fără ca cineva sau ceva să o acționeze. Ușa era parcă ruptă din filmele horror, însă nu se auzea nici o scârțâială. Ajutorr!!! Aaaaajjuutorrrrrr! Cred că zbieram de pomană, probabil doar în mintea mea fiindcă am simțit cum sunt absorbit și trec prin acea ușă. Am început să trepidez și dureri din toate părțile îmi asaltau deja corpul. Parcă eram împuns de niște ace uriașe.

Brusc, m-am trezit. Eram în centrul vechi savurându-mi berea. Berea mea la halba, da ... desigur. Mă frec la ochi. "Măh ce mama dracului s-a întâmplat, am adormit în toiul zilei?" Arunc o privire în jur, totul normal, sunt la terasă. Dap, terasa la care m-am oprit pentru bericică. Încerc să îmi reamintesc ziua, am fost la plimbare ahaa. Woow, cred că am avut cum să zic un fel de acțiune paranormală. Râd ca nebunul singur la masă, oho și ce mai râs, că unii clienți și-au întors mirați privirea către mine. "Mey, mey mey să nu ziceți că berea asta chiar are iarbă în ea, căci nu cred."

Am băut-o, mi-am plătit consumația și m-am ridicat de la masă. Mă îndreptam spre casă luptându-mă să trec teafăr și nevătămat prin marea puzderie de oameni ce se aflau azi în centrul vechi. Mă gândeam la ceea ce tocmai visasem cu ceva timp în urmă. Oare să fi fost chiar un vis, ori mintea îmi juca mie feste? Reușesc să alung acest gând foarte rapid căci aglomerația din jurul meu începea să mă calce pe nervi. Am mărit pasul, vrând parcă să scap cât mai repede de pe strada pavată cu piatră veche, când deodată în fața mea se conturează o luminiță alb-gălbuie ce parcă ieșea și intra dintr-un fel de alee îngustă ...


Share:

marți, 15 mai 2018

Trimisă la imprimanta gresită

Rău este să nu dispui de o imprimantă acasă, fie ea și din aceea alb-negru. Pare a fi destul de îngrozitor mai ales când dorești ca nimeni să nu vadă ceea ce imprimi. Bine, nu este chiar atât de îngrozitor încât să nu te poți descurca, așa-i? Întotdeauna la servici se găsește ceea ce ai nevoie, și încă cum ... direct cu imprimare color. Acum singura variantă rămâne aceea să nu afle nimeni ceea ce vei printa. Având în vedere conținutul de informații personale destul de sensibile trebuie să fii cu mare băgare de seamă.


Totul este bine și frumos. Observ cum toți colegii sunt relaxati azi, fiecare își vede de munca sa. Mă și mir de așa o zi, una ca niciodată. Eu, sunt poate un pic pus pe jar, însă după ce am aruncat o privire în jur am zis că DA, acum este momentul să trec la plan. Nimeni nu va suspecta ceea va trebui să fac și cu atât mai mult nu va privi la biroul meu, la imprimanta ce șade tăcută în colțul din dreapta mesei. "Gata să-i dăm bătaie", îmi zic în minte.

Am băgat stick-ul în portul USB al laptop-ului de lucru.

Please wait until windows scan and prepare your device ...

Ahh, haide măh o dată, nu am la dispoziție toată ziua.

Ok, gata, perfect.

Am deschis documentul cu LibreOffice m-am uitat prin el, chiar l-am verificat cu un print preview, trebuie doar să dau PRINT și se rezolvă. Dar stai! Ohh ce era să uit, verificarea imprimantei. Zis și făcut, are hârtie, curent electric ... bun. Nu mai stau pe gânduri căci timpul este prețios. Pac dau CTRL + P. Deja începusem să radiez și așteptam cu nerăbdare să îmi iasă foaia. Nu se aude nici un motoraș pornit, nici o bâzâială, nimic. Hmm... măh a naibii, așa delay să aibă?

Îmi văd liniștit de treabă la birou ca și cum totul ar fi în ordine, deși cum mă foiesc eu acum privind în stânga și dreapta cu tactica mea de spionaj, pare că și ceilalti sunt la fel de concentrați pe articolele lor, mă și mir de ce este așa liniște și nu mare zarvă ca de obicei. Dacă ar fi fost zarva de ieri, mi-ar fi fost extrem de simplu cu ceea ce doresc să fac. Aaaa, pentru cei care nu stiți, lucrez într-o redacție a unei publicații online. Can-Can și bărfologie ca să fiu mai precis, vă puteți imagina despre ce vorbesc, scriu articole și uneori mai iau și interviuri, dar în mare, șefa e cea care ne zice cum ar trebui să fie nuanța a ceea ce scriem, deci nu suntem "de capul nostru" în a redacta ceea ce dorim, ceea ce trebuie de fapt.

Mă rog, lăsând acestea la o parte, mie încă nu mi s-a printat documentul și asta nu e bine deloc. Hai că îi mai dau un print. Click. Măh nu se poate, nimic, imprimanta rămâne pe stand-by fără nici un sunet. Bine ... copiez documentul în laptop, scot stickul și-l pun la loc în buzunar. Mă uit la ecran și imi vine ideea să intru la setări. Îmi trec o palmă peste față, m-am nenorocit, phaii mamă, e clar. Acum doar norocul mă mai poate salva, de ceea ce va urma. Am uitat că orice printare a documentelor se face inițial la imprimanta din biroul șefei. Logic doar ea are cuvântul final de accept, dacă să publicăm articolul așa sau să îl mai modificăm. Cât de idiot să fii, măh frate, să uiți să faci o mica setare ca să îți tragă la imprimanta de la biroul tău.

Inima a început să-mi bată cu putere, ritmul accelerându-se ușor ușor. Întorc capul și arunc o privire către biroul șefei. Mda, nici o șansă prin geamul ăla să pot vedea ceva. Trebuie să sper doar că nu este în birou, ori că a întârziat. Planul următor este să mă duc acolo și să mușamalizez toată situația, să iau documentele. A dracu prostie, și am tras și două foi.

Opaa... aaa, ce bine, uite-o că iese din birou. Stai, se uita la mine? Întorc rapid privirea către monitor. Aoleu vine? Nu, yesss, așa, bine sefuțo. Doar m-a privit, cred că întâmplător, bine că a făcut cale întoarsă și nu vine spre mine, înseamnă că norocul totuși este de partea mea. Nu mai stau pe gânduri, după ce o urmăresc și văd că iese ducându-se pe culoar, mă ridic în grabă și o zbughesc într-acolo. Nu are încuiat biroul, perfect.

- Vezi că nu e acolo șefa, tocmai ce a ieșit, l-am auzit pe unul strigând la mine.

- Da, da, știu.

Nu l-am luat în seamă în adevăratul sens al cuvântului, deja apăsasem clanța și pășisem înăuntru. M-am dus fix către imprimantă. O grămadă de coli printate puteau fi observate, numai foile mele erau de negăsit. Ai de curu' meu. Am răvășit teancul în speranța că poate le găsesc, dar nimic. Ies în grabă, încercând să par că totul este în ordine. Mă gândesc că poate nu i-a funcționat imprimanta, ce bine ar fi să fie așa. Simțind cum mă ia cu călduri mă îndrept în pas grăbit către biroul meu de lucru dar până să ajung la scaun îmi desfac deja nasture de sus al cămășii. Parcă e ceva mai bine acum. Oftez în sinea mea, îmi deschid repede soft-ul pentru articole al publicației noastre și încep să scriu repede câteva rânduri să nu dau de bănuit. Între timp reușesc să fac și setările corespunzătoare pentru a printa documentul la imprimanta de pe biroul meu. Zis și făcut. Tocmai mă pregăteam să dau print, când o mână mă bate ușor pe umărul stâng. Mă întorc și fac niște ochi mari cât casa poporului. Șefa. Nu zice nimic însă îmi face semn să o urmez. Înghit în sec. Am apucat însă să dau close la documentul din laptop.

Ajungem în biroul ei. Închide frumușel ușa în urma ei și mă îndeamnă să iau un loc.

- Da șefa, cu ce vă pot fi de folos? Au fost probleme cu articolele de ieri?

- Nu despre asta te-am chemat să vorbim.

- Aa, nu?

- Despre asta.

O văd cum scoate dintr-un sertar o coală de hârtie și imediat observ că este taman documentul meu. Ups! Nenorocirea aceea de document pe care nici nu ar fi trebui să îl printez vreodată aici. Asta înseamnă să te calicești la 2 lei amărâți, pe care i-ai fi dat la un centru de copiere.

- Aaa, asta, ehhh, nuu ... aaa, eee ... cum îi zice am vrut, eu să fac o mică glumă la cineva, știți nu e ceea ce pare, nu trebuie să luați în seamă aceste bazaconii.

- Gluma zici, ai? Eu nu le consider bazaconii. Din contră.

- Mda, vă rog nu vă supărați, puteți să mi-l înapoiați? Nu de alta, dar îl voi arunca direct la coș.

- Stai mei liniștit, de ce te impacientezi așa, fi calm. Don't worry, nu te mușc.

- Haideți sefa, faceți mișto de mine?

- Arăt de parcă aș face?

- Păi, cam nu.

- Relax ... zice aceasta. Ești bun, ești meseriaș în ceea ce faci la noi în firmă, și având în vedere acest document pe care deja l-am studiat, nu am crezut că e adevărat apoi însă știindu-te cum te porți la muncă am realizat că, chiar este ceva ce vreau să încerc. Știi ce, vreau să te testez și pe partea asta, vei fi la fel de bun precum cred eu?

- Păi sunteți dumneavoastră interesată de așa ceva? Adică ...

- DA!

- Ai de mine și de mine.

- Asta rămâne de văzut. Uite cum facem, poftim foaia căci vei avea nevoie de ea, acolo unde trebuie să o trimiți pentru activarea contului respectiv. Ai totuși grijă să nu o mai vadă careva. Și diseară după program ne vedem în oraș la o mică tacla de început. După care dacă meriți, facem și pasul următor, s-a înțeles?

- Da, să trăiți!

- Hai, acum înapoi la muncă. Vreau de la tine două articole bombă despre Geani Chiriță, îi cauți nod în papură, nu știu te descurci.

- Sigur șefa, asta să fie problema. E ca și făcut.

- Hai, să te văd.

- Sărumâna.



Am văzut-o cum și ea mustăcește pe ascuns. M-am făcut că nu observ. Cei drept, mi-am primit prețiosul document și am ieșit din birou cu zâmbetul pe buze. Rânjeam și mai mult în mintea mea asemeni unui demon care și-a atins adevăratul țel, parcă vrând așa un pic să le fac colegilor în ciudă, însă ... nu este cazul, obrazul subțire cu cheltuială se ține. La cât o să am de tras cu șefa, aiaiaii, mai bine mă păstrez. Secretul trebuie să rămână totuși doar între mine și ea. Ohh, șefa ... mmmm, cine ar fi crezut că o banală greșeală s-ar putea transforma în ceva ce poate doar în vis aș fi putut experimenta. Wow, norocul chiar a fost de partea mea.
Share:

luni, 14 mai 2018

Prăjitura misterioasă

Am văzut-o de când am intrat. De cum pășești în încăpere biroul meu e singurul ce se află fix în față, complet expus. "Pfoaii, mamă, dar nu se poate" îmi zic în gând. Sunt deja în a treia săptămână de când vin la servici și dau mereu peste câte o cutiuță îngrijită, frumos ambalată ce stă la unul din colțurile biroului de lucru. Am crezut că gata se va termina, treaba asta va înceta, eiii ... se pare că nu. Și iar nimeni nu știe nimic. Sunt ferm convins că în cutiuța cu pricina va fi aceiași prăjiturica ca și în zilele trecute. Îmi pun mâinile în cap, chiar nu mai suport, nu mai rezist, măcar de-ar schimba compoziția, aroma, gustul ei, mărimea, forma ceva acolo. Nu am nici cel mai mic habar cine anume îmi face un astfel de cadou dulce în fiecare zi. Sper doar ca nu cumva să fie vre-un gay cum se poartă mai nou acum, că-mi dau demisia. Este cineva din departament cu siguranță, asta e clar. Dar? E greu de spus, suntem cam 100 de inși în toată hărmălaia asta de cameră - fete și băieți. Mă rog, impropriu spus cameră ... am putea-o numi direct hangar de avioane, la cât este de mare. Off, și cu despărțitoarele astea între birouri de zici că s-a dat interzis la aruncat cu privirea la vecin. "Hei, vezi-ți de monitorul tău colega! Nu mă spiona", parca îl și aud pe câte unul zicând.

Ridic mâna salutându-i pe cei care și-au întors privirile către mine auzindu-mă sau probabil chiar văzându-mă când am pășit înăuntru. Chiar nu am chef să deschid gura în dimineața aceasta ca să adresez cuiva tradiționalul "Bună dimineața". Pur și simplu nu vreau.

Mă așez pe scaun, privesc la cutiuță și mi-aș fi dorit să nu fi fost acolo, să nu fi existat vreodată. Nu pare nimic schimbat, același ambalaj de hârtie și aceiași fundiță roșie. Totul pare la fel, însă azi chiar nu doresc să deschid pachetul și cu atât mai mult să o mănânc. Vreau să văd cine o să plângă sau o să își schimbe expresia de pe față când îl voi arunca la coș. Daa! Ce idee bună, știu ce am să fac și cum am să aflu cine se ascunde în spatele acestei misterioase trebi. Am să mă ridic și o dau naibii de treabă chit că fac gălăgie sau o să fiu penalizat pentru deranjatul colegilor de la muncă. Mare muncă de call-center ce se petrece la noi. Pff, mda asta e. Să înceapă show-ul.

Îmi dreg vocea, iau cutiuța în mâna stângă și dau să mă ridic de pe scaun pentru a merge în mijlocul încăperii. Am curaj, mereu am avut. Sunt o persoană curajoasă care își asumă ceea ce face. Sunt în picioare, scaunul mi s-a dus un pic pe spate circa jumătate de metru. E pe rotile nu vă speriați, căci nu l-am dărâmat. Însă spre surprinderea mea, observ în ultima clipă pe locul în care a fost poziționată cutiuța o bucată de hârtie împăturită. Este o hârtie de matematică dinaceea cu pătrațele ca la școală. Woow, pe bune? "A venit răvașul misterios, dați-vă așa". Zâmbesc și așez cutiuța la loc pe masă. Mă întorc după scaun, care se pare că s-a dus în spate mai mult decât am estimat prima dată, a ajuns fix pe mijlocul culoarului. M-am uitat așa pe ascuns, i-am studiat pe toți, i-am urmărit pe sub pleoape la 360 de grade să văd ce se petrece în jurul meu, dacă cumva cineva mi-ar da de banuit. Nimic însă, hmmm ... mi-am adus scaunul la birou și m-am așezat foarte hotărât și curios să deschid răvașul, sau mă rog ... scrisoarea, cât mai repede posibil. În sfârșit voi putea desluși misterul ce m-a învăluit atâta amar de timp.

O despăturesc și observ un scris cam micuț de mână, destul de elegant, fără greșeli sau ștersături. E o hârtie A5 de caiet normal care însă m-a făcut să mă simt puțin complexat și asta nu este un lucru bun. Pe foaia de matematica sunt scrise cu pixul doar trei rânduri amărâte. Atât. Mă așteptam la mai mult, poate chiar și un desen două.

"Mai rabdă-mă doar o zi. O să înțelegi totul. Prăjitura de azi este cu căpșuni, am simțit că dorești un altfel de gust, așa că ... să ai poftă!"

Și iată cum misterul rămâne în continuare învăluit în negura încețoșată a neștiinței, a necunoașterii. Cineva se joacă cu mine, probabil că îi place să tachineze personalul, colegii, nici nu sunt lămurit. Cine să fie oare? Ce-i drept dacă nici mâine nu se arată, nu îi voi mai face jocul, să rămână pitită în ascunzătoare.

"A zis cu căpsuni? Mmm, yam yam, preferatele mele ... hai să păpăm."


Share:

duminică, 13 mai 2018

Cea care a dat cu piciorul și a plecat


Tocmai ce am coborât din autobuz și mă îndrept cu pași grăbiți spre terasa din centrul vechi unde aproape zilnic îmi fac veacul. La drept vorbind aici lucrez eu de fapt. Stau doar câteva ore, nu mai mult. Nu, nu sunt ospătar și nici nu fac parte din staff, sunt pur și simplu scriitor. De fapt, ca să fiu sincer cu voi, sunt scriitor în devenire. Vin aici pentru a-mi găsi inspirația, a savura o băuturică - două sau pur și simplu pentru a socializa cu angajații terasei care deja mă consideră ca și colegul lor. Scriu orice îmi trece prin minte, fie că sunt opere bune, reușite, fie că sunt porcării. Totul pentru blogul meu, mda de fapt sunt un blogger care ocazional mai face un pic de freelance, însă doar pe partea de critică, mă pricep la criticat al dracului de bine. Pentru cei care încă nu mă cunoașteți, să știți că eu sunt Scriitorul Vostru Favorit.

Sunt grăbit pentru că de această dată nu am mai venit călare pe bicicletă cum obișnuiam, iar mijlocul de transport în comun mi-a dat planurile peste cap. Zic asta fiindcă de câțiva ani de când vin aici am ajuns mereu la aceiași oră fixă. Acum însă, au trecut zece minute peste și cât o să mai merg pe jos cu siguranță vor mai trece încă cinci. Sfertul academic, hai că totuși nu e chiar atât de rău. Să nu mă considerați vre-un superstițios, nicidecum ... doar că, o dată ce ți se modifică rutina și asta când nu e din vina ta, cu siguranță ziua în curs va fi ratată, ceva se va întâmpla și nu într-un mod prea plăcut. Nu știu, așa am eu astfel de presimțiri, dar să nu ne pripim cu una cu două de pe acum, poate totul se desfășoară numai în mintea mea care în aceste momente își face fără nici o jenă de cap cu o mie și una de gânduri.

Trec grăbit pe lângă oameni ca și cum aceștia nici nu ar exista, parcă nu ar fi cu mine în același univers nenorocit ce ne mănâncă zilele în continuu. Gata, am făcut dreapta și iată-mă urcând ca un învingător cele trei trepte ale terasei. În sfârșit am ajuns. Îmi mângai ușor laptopul ce-l port în brațe - instrumentul principal de lucru, fără el nici nu știu cum aș putea supraviețui în jungla dură a vieții. Deci da, aici dispun și de internet gratuit, dar stai, ohh ... ceea ce vă spuneam mai devreme. Off, off. Văleu, masa mea preferată, unica din colțul fără blocaj la scris este acum ocupată. Ghinion ... blestem și înjur în gând dar cu toate acestea reușesc să mă calmez în sinea mea. Nici nu știu ce să fac acum. Nu este decât o persoană ce îmi ține biroul de lucru ocupat: o fată, una singurică, singurea. Hai că poate pleacă, poate nu stă mult, poate s-a rătăcit. Vai de mine, ce gănduri am. Mă hotărăsc și mă îndrept spre o masă apropiată de ea și dau să mă așez. Trag scaunul intenționat mai mult târșâindu-l, ca să facă zgomot. Fata, nici nu mă ia în seamă, bine că stă cu spatele, nu am chef să îi văd fața. Hmm, a dracu-i pielea pe ea, deci o doare undeva, ok bine.

Chelnerița mă vede, îi fac cu mâna sub formă de salut și ea deja știe, a confirmat din cap și e clar că îmi va aduce bericică. "Vine fata, vine acușica". Beau doar bere neagră la halbă, nu știu mi se pare mai rafinată față de restul berilor și mult mai gustoasă.

Mă fac comod, instalându-mă cum trebuie, după care îmi pornesc frumușel laptopul.

- Berea vă este servită domnule, îmi zice ospătărița sub formă de glumă.

- Oooo, așa da. Îți foarte multumesc.

Mi-a pus mai mult de semn, a umplut tot. Așa fac toți angajații de aici, pun mai mult ca să își păstreze clientela, nu ca alții ce știu doar să te fure pe față. Iubesc această terăsuță.

- Fără bicicletă azi?

- Fără, e în service.

- Aaaa, hai că revin, doar că mai am niște clienți de servit. Enjoy!

- Nu-i problem, fă-ți treaba liniștită, nu fug nicăieri.

După care aceasta dă să plece. "Hmm, cam grăbită azi, ce o fi cu ea? Ce-i drept nu-s eu singurul client al terasei, e de înțeles". Windows-ul s-a încărcat și îmi pornesc aplicația QuollWriter pentru scriitori. Nu apuc să sorb bine o gură din bericică, căci aud din dreapta mea niște tusete, răgușeli ceva.

- Gmmm, ghmm, ghmmm.

Mi-am întors privirea în direcția zgomotelor pe care tanti de la masa alăturată le scotea, le producea și le emitea special în direcția mea. Era chiar fata ce îmi ocupase așa zisul birou de scriitor. Ai fi zis că le teleghidează fix în urechea mea. Era să scap halba de bere și să mă înnec. Pentru câteva secunde m-am pierdut, am rămas blocat uitându-mă fix la ea. Nu mai aveam cuvintele la mine, parcă cineva îmi băgase mâna pe gât și mi le furase. Ochii mi s-au mărit de uimire. Cu toate acestea ea a fost prima care a vorbit și chiar mi-a zâmbit. Era un zâmbet cald pe care îl recunoșteam și îl mai văzusem de atât de multe ori.

- Hei, ce faci? a spus ea.

Mă privea și vedeam cum chipul îi radiază de fericire. Era chiar Camelia, fata pe care am iubit-o sincer și care a dat cu piciorul relației noastre. Cea care a plecat, cea care a fugit și a dispărut. Am lăsat jos halba cu bere și mi-am trecut o mână prin păr. M-am masat puțin la tâmple. Instinctul îmi zicea să nu o bag în seamă, să mă fac că nu o cunosc, că mă confundă, că etc și etc. Nu am rezistat însă și i-am răspuns sec la salut. Cu toate acestea luptam în mintea mea cu mine însumi plănuind cum să scap de aici, din toată această situație.

Culmea e că pe moment nu îmi dau seama, dar trebuie să știți că astăzi se întâmplă să fie Valentine's Day. Nu-s un fan înfocat al acestei sărbători, sau mă rog nu mai sunt de când ultimele relații în dragoste mi-au eșuat.

- Aaa bună. Să știi că nu mai avem ce să discutăm noi doi.

- Serios?

Se ridică de la masă și se apropie de mine. Imediat sar în picioare ca ars îndepărtându-mă de parcă ai zice că se apropie ciuma bubonică de mine, nu o tipă care chiar arată bine, brunetă, înaltă, ochi albaștrii.

- Stai pe loc, îi zic. Ajunge, eu trebuie să plec.

- Nu Cristi, te rog, stai. Am atâtea să îți spun, am greșit mult și m-am gândit în tot acest timp numai la tine.

Face un pas înspre mine.

- Hai să ne așezăm, îmi cere Camelia. Te rog. Am încercat să te caut, ți-ai schimbat și numărul de telefon.

Ea s-a așezat, în speranța că și eu voi face la fel. Reușesc să o privesc în ochi, se vede pe chipul ei că îi pare rău, sau cel puțin așa îmi lasă impresia. Însă o cunosc destul de bine încât să nu cad din nou în plasa ei. Nu știu ce dorește de această dată dar joacă un teatru al dracului de bun.

- Nu mă interesează nimic, să știi. Mi-ai frânt inima și acum că ai apărut în peisaj, deja simt cum sufăr din nou. De ce faci toate astea?

- Îți pot explica, dar te rog ascultă-mă.

- Uite, stii ce ... eu trebuie să plec. Nu vreau să știu nimic.

M-am înfipt către laptop și i-am închis repede capacul. M-am scormonit prin buzunare după bani și când i-am găsit i-am aruncat în grabă pe masă. Camelia s-a uitat la mine.

- Asta e tot, gata? Pleci? Mai bine zis, fugi?

- Da chiar plec, insă mi-aș fi dorit să îți zic același lucru în față când ai hotărât tu că e mai bine să dispari, să pleci! Plec da, plec și nu mai doresc să te văd niciodată!

I-am întors spatele și am luat-o din loc, foarte grăbit. Eram supărat și foarte trist. Chiar m-am și împiedicat de scaunul unei alte mese pe lânga care am trecut val-vartej. Am auzit-o și pe ea cum se ridică și vine după mine. Dar cu toate acestea am continuat să merg și mai repede. Nici nu am privit înapoi. O auzeam cum mă striga:

- Cristiii! Cristii... iartă-mă. Staiii ...

Nimic, toate acestea nu mai au nici un rost acum, nimic nu mai contează. Iubirea se naște o dată, însă dacă o ucizi cu sânge rece, ea nu mai revine la viață niciodată chiar dacă în sufletul tău mai există urme ce mai păstrează amprenta acestui minunat și unic sentiment. Ziua a fost într-adevăr una ratată, o zi pe care doresc de acum să o uit, doar că acest lucru este foarte greu. Sentimentele apasă pe sufletul meu. Off, dacă aș putea să șterg totul cu un burete ce bine ar fi.


Share:

vineri, 11 mai 2018

Blocajul scriitorului: Despărțirea


Dragă blocaj al scriitorului,

Nu ești tu, EU sunt cel care are controlul total asupra a ceea ce tu crezi că încă controlezi, sau mă rog speri că vei mai putea controla vreodată. Îmi este extrem de simplu fiind foarte pregătit din punct de vedere creativ să îți ofer pe tavă moștenirea de față. O să fac în așa fel încât să înțelegi și tu o dată pentru totdeauna, să poți vedea în sfârșit cu "ochii tăi" cum anume stau treburile la mine. Începând de azi, fix din acest moment în care îți scriu tolănit din pat o primă și ultimă scrisoare de adio, mi-aș dori să cred, și chiar să sper că nu ai să te zgârii pe față în timp ce îmi "savurezi" opera și nici că ai să te enervezi ... prea tare. Eu unul sunt sigur de asta. Cumva crezi că știi sau bănuiești motivul pentru care îți ofer aceste rânduri drept cadou? Eram sigur, de fapt știam asemeni lui Nostradamus că NU te așteptai la așa pericol din partea mea. Păi, numai simplul fapt că sunt mult, dar mult peste tine deja te-a încarcerat din oficiu. Te-ai chinuit și obosit degeaba așteptând ca milogu' la mine la ușă, îndrăznind să crezi că poate, prin cine știe ce mijloace paranormal-oculte ai putea fi primit la "căldurică" să intri în mintea mea creativă, în vastul meu univers al literelor, în viața mea de scriitor favorit. Neh , neh, neh ... asta nici în visele tale cele mai siropoase nu vei întâlni, d'apoi să mai ai și parte de așa coltuleț de rai. Nici o șansă!


Doar îți scriu clar însă te și avertizez în același timp. Dacă ar fi după mine aș putea chiar să îți comentez și să-ți argumentez întreaga teorie a chibritului, dar care ar fi relevanța? Nu ai tu suficienți bani să mă plătești pentru timpul alocat. Totuși, oare te-ai oftica și mai mult văzând că inșir cuvinte după cuvinte? Mă rog, știi ceva? Nu vreau să mă întind așa mult la taclale cu tine că poate cine știe, la un moment dat îmi devi simpatic, ori mai rău, mi se face milă de tine, așa că o să îți închei cum se cuvine scrisorica mult iubită oferindu-ți și un mic sfat, ca să nu zici că sunt eu "ăla răul".

Vezi tu , acum când te simt chiar pe tine în pană de idei, o să trec cu vederea de la mine și îți voi oferi una bună de tot. Ehee, stai liniștit că nu duc lipsă, am așa de multe în cap încât nu-mi ajunge întreaga viață pe pământ să le pot înșira pe hartie, dar uite pentru tine o să fac o mică excepție. Ai grijă să bagi bine la cap, că eu nu mă repet, da?

Acum că o să ai o grămadă de timp liber de la mine, te apuci frumusel și inventezi, mă rog, compui și tu un cântecel - un cântecel de jale care să te reprezinte, că nah, asta îți este soarta drăguțule. După ce îl faci și îl ții minte, cu recital, coregrafie, nebunii, te duci așa frumusel prin lume și cânți pe la mese. Ști tu, cum se cântă. Haide, nu îți fie teamă acum, vezi și tu, poate o să ai niscavai noroc. Ce zici? Va fi oare o fi cu noroc ?

Hai, toate cele bune
ADIOS ! pentru totdeauna.

PS: să nu uiți să înrămezi scrisoarea, e unică pe planetă.

Semnat,
Al tău Scriitor Favorit



Share:

duminică, 18 martie 2018

Vraja cu papusa pentru a-ti castiga dragostea

Cea mai buna si cea mai cunoscuta modalitate de a face un barbat sau o femeie sa se indragosteasca de tine se stie ca este: cu ajutorul unei papusi vrajite. O papusa pe care o vei construi chiar tu si va reprezenta persoana in cauza. Papusa trebuie neaparat sa fie facuta din materiale naturale, cum ar fi ceara, lemn, sapun, lut sau chiar din haine ce au fost purtate de aceea persoana. Deasemenea puteti cumpara chiar de la un magazin cu jucarii o papusica reprezentativa… insa trebuie sa stiti ca ea nu va fi la fel de puternica ca cea pe care o faceti voi insiva. Trebuie sa includeti in constructia papusii lucruri personale ale respectivei persoane gen: fire de par, unghii taiate, ceva ce a purtat la gat, trebuiesc utilizate cat mai multe lucruri ale lui/ei cu putinta inclusiv o fotografie in care apare doar persoana. (puteti decupa doar chipul, insa trebuie o fotografie cat mai recenta). Un mic alt secret este sa includeti si ceva de la dvs in papusa, doar un singur lucru pentru a se putea crea o punte de legatura, spre exemplu puteti atasa fluide sexuale sau chiar unghii taiate.

Asadar sa nu ne intindem prea mult la barfa caci nu are rost, haideti sa incepem sa va prezint modalitatea de infaptuire a vrajii.

Ritualul trebuie inceput intr-o zi cand luna este noua, cand nu este luna pe cer (luna noua nu trebuie confundata cu cea plina, mare grija). Dati papusii voastre un nume cu voce tare (de preferat numele complet al persoanei in cauza). Veti lua apoi papusa si veti scrie cu sange pe ea cu ajutorul unei dalti de gravor daca aveti asa ceva (cei care practica consecvent vrajitoria au) – este o unealta de scrijelit sau mazgalit/scris. Daca nu aveti puteti folosi un bold pe care il inmuiati in sangele propriu sau chiar o scobitoare. Daca va este frica sa va intepati la deget pentru sange folositi cerneala rosie, dar nu uitati ca sansa de reusita a vrajii scade considerabil. Dupa ce ati scris pe papusa numele luati un ghimpe sau un ac de pin si infigeti-l foarte gentil/putin in zona inimii papusii (nu-l infigeti prea mult caci aveti sansa sa omorati persoana in cauza) zicand:

“Pe masura ce acest ghimpe / ac de pin iti strapunge inima
Asa sa il lasi sa te strapunga cu dragoste pentru mine”


Infasurati apoi papusa cu 3 panglici de culori diferite (negru, alb , rosu). Pe masura ce le infasurati ziceti:

“Firele te leaga, imbinandu-ti trupul
Legandu-ti inima de a mea”


Apoi in fiecare seara timp de 15 minute pana la urmatoarea luna noua iei papusa in brate si zici:

“Asa cum devi parte din mine
Lasa-ma sa devin parte din tine”


Pentru a spori si ajuta rezultatele sa apara mai rapid in cele 15 minute cat stati cu papusa in brate si recitati descantecul aprindeti o lumanare rosie si treceti usor picioarele papusii prin flacara (aveti grija sa nu o ardeti) zicand:

“Pe tine te doresc, pentru mine arzi”

In timpul cand nu lucrati cu papusa trebuie sa o tineti invelita intr-o carpa curata de matase, lenjerie intima sau bumbac si tineti-o undeva unde nimeni nu o poate gasi niciodata, chiar si dupa ce vraja isi face efectul. Mare atentie vraja dureaza aproximativ o luna de infaptuire cu 15 minute de lucru in fiecare seara.


Nu ati inteles ceva, doriti mai multe detalii? Rubrica de comentarii va sta la dispozitie. Numai bine.

Share:

joi, 25 ianuarie 2018

Rozarii Satanice de Vanzare + CADOU lumanare neagra

Gata dragi frati si surori! Am adus cateva bucati de rozarii satanice pentru lucrari de vindecare, iubire dar si pentru lucrari de distrugere. Nu sunt foarte multe pe stoc, asa ca...

Rozariile sunt facute din pietre semi-pretioase cum ar fi onix negru, ochi de tigru, ochi de taur, ametist si sunt multiplu de 3. Contin pendante cu Baphomet pe pentagrama intoarsa, dragoni, pendule si scheleti din argint tibetan. Pietre mici pentru vibratii 108 buc, pietre mari pentru dorinte 9 buc. Pentru fiecare rozariu satanic comandat se ofera CADOU o lumanare neagra

Pret: 200 lei / bucata.
Pentru a verifica stocul existent puteti vizita si magazinul vrajitoresc.
Pentru comenzi trimiteti mail la: dragonathus@yahoo.com

Pentru comenzile in tara se percepe plata integrala in avans inclusiv transportul.
Pentru cei din Bucuresti predarea se face la gura de metrou Nicolae Grigoresc sau dupa caz la o adresa indicata de client.

Pret transport in Bucuresti: 15 lei.
Pret transport in afara Bucurestiului: de la 25 lei.

Va recomand sa folositi aceste rozarii in orice fel de lucrare doriti INSA, mare atentie un rozariu poate fi folosit doar pentru un singur tip de lucrare. Nu trebuie alternat si folosit acelasi rozariu pentru lucrari de magie alba si neagra. De exemplu veti avea un rozariu care il veti folosi numai pentru lucrari de distrugere si un rozariu ce il veti folosi doar pentru vindecare, meditatii, sporire puteri, iubire, etc.

Mai jos va las cu cateva din pozele produselor deja existente pe stoc.

















I.N.D.N.S.L.E
Hail !

Share:

VAND Retete de Vraji corecte si intregi

Posed orice fel de vraja la oricare problema aveti fie ca tine de magia alba sau neagra. Pret: 300 RON, plata doar prin money gram. Reteta vine cu adaugiri suplimentare, faze lunare, ziua si ora cand sa o faceti, formule de consacrare originale in latina, obiecte si multe altele, pentru ca vrajile nu se fac oricand si oricum... deasemenea am si materiale vrajitoresti, ustensile etc.
ATENTIE! trimit mai multe vraji la pret de una singura.

Mai multe detalii la: dragonathus@yahoo.com
(nu folosesc yahoo messenger)

Ofer consultanta GRATUITA online pe mail sau FB pentru aceia care doresc sa cumpere informatii de la mine.

Consultanta TAROT - 50 RON

Pentru mai multe detalii CLICK AICI
50 RON raspunsul la o intrebare.
Pentru clientii fideli 2 intrebari cu 50 RON.

Scriitorul Tau Favorit

Inscriere / Urmarire

Ave si HAIL numai TIE

Etichete